Ziua de spălat

În satul Dobromir, vinerea a fost zi de spălat. La fântâna din centrul satului, femeile și fetele spălau covoare și haine, bărbații spălau mașini. Printre ei, câte un sătean cu căruța își aducea calul la adăpat. Pe margine, lumea stătea la povești. Noi mai lipseam, cu aparatele foto. În toată viermuiala, abia am reușit să pozez câte ceva, printre discuții despre "vine, maică, sfârșitul lumii?" sau "să vina politicienii să ne dea și nouă ceva, nu numai să ne ceară voturile".

Mai bine să spălăm rufe!

[Ah, tocmai ce mi-am amintit că am de spălat jumate de dulap înainte de finalul săptămânii!]